Omul bun daruieste bunatate (partea a III-a )

,,Erau trei sărmani, doi copii și-o mamă,

Și pâine !... un singur codru – ntr-o maramă.

Mama-l frânse-n două și dete pe rând

La fieștecare câte-o părticicea.

- Mamă ! atunci copii ziseră plângând,

Ție ce-ți rămâne ?

- Voi, răspunse ea.

                                                (Mama – de Alexandru Depărățeanu)

        ,,Ajuns la ea ,Andrei, crezând că este moartă , o atinse cu mâna, iar barza sleită de puteri, mișcă anemic din aripi. Încercă   s-o pună în picioare, dar barza căzu neputincioasă într-o parte. N-o mai țineau picioarele.  Aurelia, care venise în ajutorul baiatului, o ridică și o luă sub braț, în timp ce Păun și Vica se îndreptaseră spre celelalte. Berzele mai încercau totuși să zboare, dar, sleite de puteri, cădeu cu ciocul în stratul subțire de zăpadă.

        - Hai să le luăm pe toate, Aurelia ! spuse Păun colegei lui, care-i venise în ajutor”.

                            (Au salvat călătoarele – de Gheorghe Alexandru)

propuse de Alex C.

Cucoana, vazand in carul cu boi un om care samana a fi bolnav, intreba cu mila pe cei doi tarani, zicand:
- Oameni buni! Se vede ca omul cel din car e bolnav, sarmanul, si-l duceti la vro doftoreala undeva, sa se caute.
- Ba nu, cucoana, raspunse unul dintre tarani; sa ierte cinstita fata dumnevoastra, dar aista e un lenes care nu credem sa fi mai avand pareche in lume, si-l ducem la
spanzuratoare, ca sa curatim satul de-un trandav.
- Alei! oameni buni, zise cucoana, infiorandu-se; pacat, sarmanul, sa moara ca un cane, faradelege! Mai bine duceti-l la mosie la mine; iacata curtea pe costisa ceea. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi, ia asa, pentru imprejurari grele, Doamne fereste! A manca la posmagi si-a trai si el pe langa casa mea, ca doar stiu ca nu m-a mai perde Dumnezeu pentru-o bucatica de pane. Da, suntem datori a ne ajuta unii pe altii.

                (  Povestea unui om lenes- de Ion Creanga)

propus de Andreea S.