http://ro.wikipedia.org/wiki/Aspirin%C4%83
http://www.desprecopii.com/info.asp?id=933
http://www.sanatateatv.ro/articole/copii/pericol-obezitate-copii/
SUPORT DE CURS- LECTIA 2
Ştiaţi că?....
1.
În Egiptul Antic vinul era un ingredient important pentru prepararea unor
leacuri. Diferite plante aromatice (salvie, mentă, coriandru), macerate în vin,
îi confereau acestuia proprietăţi medicinale. Însemnări pe papirus, descoperite
de-a lungul timpului, arătau că vechii egipteni foloseau ierburi romatice,
răşină de conifere pentru a trata diferite afecţiuni de la dureri de stomac
până la herpes.
2.
Vechii egipteni utilizau extracte din tămâie şi smirnă în scopuri medicale, dar
şi în procesul de îmbălsămare şi mumificare.
Celebrul
medic, farmacolog şi botanist grec Discorides relatează că egiptenii ardeau în
zori tămâie, la prânz smirnă şi seara Kapet, un compus de aromate ce era folosi
ca odorizant pentru aer şi haine, dar şi pentru împrospătarea respiraţiei.De
asemenea,inhalarea aromatelor era folosită şi pentru vndecarea
astmului.Aromatele erau folosite şi în procesul de mumificare,fiind introduse
în cavitatea toracică, golită în prealabil de organe, precum şi împotriva muşcăturii
de şarpe.
Astăzi
substanţa activă a răşinilor naturale e folosită nu numai în context religios
ci şi în industria parfumurilor.
3. În medicina tradiţională chineză, tămâia se foloseşte
„pentru a revigora sângele şi a promova circularea energiei vitale qi”, a
reduce umflăturile. Alte utilizări generale sunt împotriva tusei, astmului şi a
artritei reumatoide, osteoartritei şi gutei. Uleiul esenţial
derivat din tămâie este folosit în aromaterapie pentru a trata depresia şi ca
un expectorant, dar şi calmant în răceli, bronşite şi laringite. Uleiul de
tămâie mai este folosit în creme şi săpunuri pentru tratarea eczemelor şi
psoriazisului. O reţetă pentru prepararea unei creme antirid ce conţine tămâie
apare încă în Papyrusul medical egiptean Ebers (1500 î.e.n.).
4. Într-un papirus data anul 1500 î. Hr. Găsim
informaţii despre chirurgia practicată de medicii egipteni. Sunt descrise aici
48 de cazuri de operaţii la cap, gât, umeri, pipet, coaste. Cercetătorii
presupun cp erau nevoiţi să facă astfel de operaţii din cauza deselor accidente
survenite în timpul lucrului la piramide. Sunt descrise 400 de medicamente
prescrise în 877 de reţete.
Felul în care îmbălsămau morţii şi mai ales
cum goleau craniul pentru mumificare presupune buna cunoaştere a anatomiei
capului, creierului. Ei ştiau că în creiere se afla comanda întregului
organism. Ştiau poziţia corectă a inimii, cunoşteau faptul că inima pulsează
sângele în vase către toate organele.
Din aceste papirusuri cu caracter medical
reiese că medicii Egiptului Antic foloseau metoda practicată şi azi în timpul
consultaţiei unui bolnav (anamneza). Pentru a diagnostica o boală, ei cercetau
sângele, urina şi sputa
Numeroase alte papirusuri vorbesc despre
bolile dintilor: parodontoze, abcese, carii şi înlocuirea dinţilor.
Medicii Egiptului Antic tratau anemia şi
cunoşteau proprietăţile benefice ale usturoiului, folosindu-l ca antibiotic.
5.
OCHELARII:
Primele
rame de ochelari au fost confectionate din lemn sau os de animal.Lentilele
pentru corectia miopiei au aparut pe la mijlocul secolului XV. Până în secolul
XVI atât în Anglia cât şi în Franţa folosirea ochelarilor pentru corectarea
vederii se facea doar pe ascuns, în mediu restrâns pentru a nu lăsa de înţeles
că persoana are probleme de vedere. În tot acest timp a apărut moda purtării
monoclurilor şi a ochelarilor cu un singur braţ vertical (folosit cu precădere
de femei) acestea devenind un accesoriu la modă în rândul elitei societăţii. În
acest fel oamenii nu recunoşteau pe faţă existenţa unor probleme de vedere.
Abia în
secolul XVI apar pentru prima data braţele laterale de fixare după urechi a
ochelarilor. În 1752 James Ayscough , designer de ochelari, brevetează invenţia
şi va folosi atât sticla transparentă cât şi sticla cu tentă verde sau albastră
pentru confecţionarea ochelarilor. Putem considera că invenţia sa de atunci a
reprezentat apariţia primilor ochelari de soare însă fără o protecţie reală la
efectele dăunatoare ale razelor solare asupra ochilor. Benjamin Franklin
este considerat şi el un inventator în domeniul ochelarilor. Schimbarea
permanentă a ochelarilor de fiecare dată când trebuia să citească o carte l-a
îndemnat să îi ceară opticianului să îi fabrice în 1780 o pereche de ochelari care
să conţină ambele focalizări. Aşa au apărut lentilele bi-focale, pentru vedere
şi citit.
Ochelarii au suferit schimbări de design şi formă rămânând însă din
punct de vedere al elementelor de bază neschimbat. Producţia de lentile însă, o
dată cu dezvoltarea industrială, a suferit schimbări majore, în prezent fiind
folosite cele din sticlă special tratată şi plastic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu